Zâna

Cupidon săgeată cere,
Soarele se-arată-n verde,
Trilurile de-mperechere
Numai fulgii își pot pierde!

Cu ochi mari și zâmbăreți,
Are buzele gustoase,
Este zâna cu opt vieți,
Cea mai mândră-ntre frumoase!

Mișcă unduios prin iarbă
Rotunjimi îmbietoare,
Nurii ies prin ia dalbă;
Grație ispititoare!

Pe când fredonează calmă,
Mândra-n șoaptă vrea să zbiere,
Þine-o vrăbiuță-n palmă,
Ce se zbate de plăcere!

De rușine, o oglindă,
Când se tulbură în unde,
Gingășia vrea să-i prindă,
Iar fiorul să-i scufunde!

Picături mângâietoare,
Bronzul zânei fin îl scaldă,
Dragostea-i strălucitoare
În împreunarea caldă!

Parfumată și deschisă,
Floarea-ncinsă este nudă,
În petale roșii prinsă,
Roua mândrei este udă!

Dulce, umedă și plânsă,
Lacrima e fericită,
Într-o-mbrățișare strânsă,
Zâna bună-i mulțumită!

L.O.
18.04.2005