Firește nu e decât o simplă legănare de la alb la negru
pe o ceață nesfârșită de tencuială suspendată
în pereții tăcerii în oasele noastre date cu var
mai bâjbâie ecoul începuturilor
și prima liniște care ne învelește
ca un penaj multicolor
ofilește colțurile incendiilor ce devorează noaptea
trei kilometri de țipăt
în acest peisaj deschis ca un sex

La capătul oboselii o să mă împungi cu degetul
și-o să se facă cercuri-cercuri