Bătăile inimii încep să scadă. Focul sufletului încă arde, dar nu există aer, iar fără aer începe să se stingă.

Îți dai o ultimă suflare. Privești în neant, o ultimă imagine neclară, o ultimă lumină cenușie.

Închizi ochii. Începi să visezi la nesfârșit și te pierzi în universul pustiu, trist, nedeslușit.

Încerci să te trezești. Nu poți. Nu mai ai chip, sentimente; ești doar o nălucă ce încearcă să găsească tot ce a avut mai drag, dar... a pierdut.

Încet... încet... te pierzi cu totul. Cea din urmă speranță moare și, totodată, te stingi și tu încet... încet...