Învăluită-n superstiții
hrana de suflet
zace-n pământ
în șapte țări
și-n toate șapte
e încă puțină

* * * * * * *

Furtuni de nisip
ne poartă
zi de zi
suntem
doar dune...
È™(o)apte
câte ș(o)apte

* * * * * * * *

Chiar tuaregii
fără urme
se-adapă din nisip
ei n-or să cear(n)ă
timpul
doar
încă mai cred