Sunt singur și o stea îmi netezește calea
Și în vers scufund amărăciune...
Oi fi un om, o piatră, un lemn, o floare?
Să laud zei?
Sunt floare și plâng,
Soarele îmi râde, dar se duce
Curând e rece și dureros mi-e cântul...
Sunt lemn și frunză, aceeași e
O pasăre cu gândul trist,
Mă supără...
Sunt piatră și scut de apă
Mă acoperă de lună,
Sunt tot acolo...
Sunt om și mă vaiet
Căci mi-e dor de o iubire,
De zeul ce s-a dus.