Ar fi preferabil să am un virus,
o particulă sferică de 40 cm,
pe care dacă deschid brusc ochii
s-o pot scoate din mine, prin haine,
ca s-o zdrobesc de perete.

Să-l fac pe doctor
să se ridice de la birou
și să mă bată ușor pe umăr:
bravo măi,
așa da, așa da.

Îmi doresc să văd asta,
virusul țăndări
și eu, în fiecare ciob,
strângând mâna
medicului specialist.

Și zeci de curcubee subțiri, oscilante,
unind siluetele noastre.

Dar nu există nici un virus în univers;
este alt fel, da, este alt ceva,
exact ca un virus,
numai că diferit.