Amintirile… se împart în... comune și... de neuitat.
Cele comune sunt precum flacăra unei lumânări,
Puternică la început, dar care se stinge treptat.....
Cele de neuitat... sunt... repetate îmbrațișări...

... între suflet și simțiri...
...între destin și amăgiri...
...între zâmbete și priviri.

Cele comune... se păstrează într-o cutie de fier,
Ce-o închizi cu un lacăt și o ascunzi la umbra uitării,
Iar cheia... cheia o lași să ruginească într-un ungher
Sub lacrimi de ceară, ascunsă la umbra lumânării.

Amintirile de neuitat... te păstrează ele pe tine.
Și nu în cutii de fier și nici într-un ungher...
Ci în suflete cu amăgiri, simțiri, zâmbete și destine.
Iar tu, nu trebuie decât privești spre cer și să le spui...
Zâmbiți...căci nu o să plec dintre voi...nu... nici mâine!