Plutesc undeva în mine ascunse,
Proiecții de dans și râset blajin,
Valsați pe palmele mele întinse
Cu amețeala cuprinsă de vin.

E sala mai goală ca niciodată,
Fără de cercul ce-l întrupați
Fruntea mi-o plec și-ți spun ascultă
Golul din mine ce nu îl străbați.

Stau lumânările plecate în cumpeni,
Pe margini de mese fumegând a pustiu,
Se picură ceara ca lacrimi d-egumeni,
Pe straiul cernit, pe gând vișiniu.

Pereții cuprind atmosfere tăcute
Și strâng cuvântul amarnic în dinți,
Se scurge silaba în mințile-mi mute,
În graiu-mi tăcut și-n faceri cuminți.

Scaune goale susțin proorocire,
Viziuni incerte flămânde de noi,
Cutremur mi-e inima, cu-adâncă iubire
În rugă-mi piciorul frânt îl îndoi.


Pan
31.07.2002