Și n-am contat și nu contez
Prin ochii celor ce-au migrat.
Nu-mi pasă-acum, nu mai oftez...
Acum m-am dus. Acuma-i luat.

Și dincolo de timp și cer, precum prin nori elicopter,
Fugeau priviri și amintiri și se-mpleteau duios cu zel.

Cununa fină de trăiri se-așterne peste tot ce-aveam curat.
Și nu m-ati vrut și nu m-ati luat...și ați strigat și v-am călcat...

Dar v-am păstrat și tot mă rod prin piele vechile credințe.
Și-ați aruncat cu ciudă-n minte amare și de dor semințe...

Au înflorit prin șanț și spire flori mici și pline de iubire
Și mor acum căci grădinarul le-a neglijat cu buna știință...
"Nu le uda acum, cretine!"
Dar le udai...obisnuiță...

S-au înecat prin mintea mea grădini întregi și mirosea
A câmp de flori și a noroi...și-a mâinile-ți însiropate.

Eu stau aici acum și-aștept să vină soarele s-usuce
Mocirla ce s-a adunat acuma curge...acuma duce....

S-a scurs prin păr și de prin tâmple și am lăsat-o-n așternut...
Acuma mintea mea e câmp...ei nu-l ajung...ei nu-l ajung...

Și-am scrijelit despre grădini cu degetele aruncate
Pe garduri lungi și verzi și pline de zgârieturi îngândurate...

Mă uiți deja și tot mă lasi...de fapt tot fugi și nu te-ajung.
În gandul meu semința-ți lași, dar apa ploii tre' s-aștept...
Ești grădinar rebel în gând. Oftez prelung...prea lung și-ncet.
Ce mai aștept? Nu mai aștept...