A mai trecut un stol de volburi peste mine
Măreț, stingher, cu pene de adânc,
Și-n singurimea dorului de Tine
Mi-e tot mai greu din Trupu-ți să mănânc.

M-ai dăruit înaltului și-n latul
iubirii Doamne, te-am găsit.
Acolo unde timpu-și pierde număratul
Și ducerea-i din urme de venit.

Mai trece câte-un stol când bate cântul
Și toaca-i spune lemnului povești
Când mările-nvelesc parcă pământul
Cu umbre de sclipiri dumnezeiești.