Timid și gingaș, abia ieșit la soare,
Din somnul de sub plapuma de nea a iernii,
Iși sună clopoțelul de zor, la deșteptare,
Vestind intâmpinarea, zeiței primăverii.

Tu, ghiocel, miracol drag al vieții,
Te-am așteptat să-mi dai de veste,
Ca versuri sa-ți dedice iar poeții,
Acum, când primăvara e-n prag si ne zâmbește.

Cu albul tău, frumoasele-ți petale,
Vor lumina din lunga noapte-a iernii,
Așa cum aurore boreale,
Sclipesc la poli, când se aprind fotonii.

La viață ne trezim, zăpada se topește,
Cu verde crud, se va-mbrăca iar codrul
Și ghiocelul firav, in inimi răscolește,
Năvalnice dorințe, ce prevestec amorul.

Bucuresti 1 martie 2007