Te mângâi iarăși pe obraz și „noapte bună” ți-spun, drăguțo.
Citesc în ochii tăi curaj, dar și o umbră de pustie...
Ți-e frică, știu, dar să ai curaj, căci noaptea ce va da să vie
Va fi o noapte, nu miraj, fără sfârșit și gelozie.

Iar șoapta-n geamăt se preface, și buzele săruturi scapă,
Îți simt și mâna pe obraji, și coapsa dulce ce suspină.
Încerc să capăt eu curaj și să-ți înfrunt privirea dulce —
Ciudat cum timpul stă blocat, iar eu zâmbesc, iubită dulce.