o cană de apă cu clor o zi care pătrunde greu
în sânge

mă întreb ce simt când nu simt nimic
lucrurile-medicament se macină împrejur

poate rahaturile astea dau dependență
în plex există o celulă în care stau închise
tot felul de promiscuități

când nu simt nimic intru acolo pentru o cură masochistă
un răgaz în care-mi frâng mâinile privind în gol

apa îmi dă o vreme alt gust
privesc oamenii
strâmb și simt cum se dizolvă în mine mizeria
par un bolnav cu o inimă ce se mărește
până când zâmbesc toți și-mi privesc fața
inocentă