Dacă aș vrea
să fiu o mamă,
aș fi tare ca o stâncă.
Vântul să nu-mi producă rană,
ploaia să nu mă ajungă.

Aș vrea să fiu
un fluviu lung și tăcut,
să curg fără zgomot mare,
amintirile să le las în trecut.
Viața să mă încânte,
azi, mâine, mereu,
ca o gingașă floare.

Dar sunt bunică la fel
ca și mama când trăia.
De gânduri rele
nu-mi este frică,
tristețea o alung,
cu grijă sub saltea.