Visez la apusuri din ceara si foc,
Visez la ingeri de eter,
Visez la ce va fi si n-a mai fost,
Dar visul si gandul imi pier.

Vrajitoarele vodoo se pierd in lumini,
Si magia neagra o data cu ele,
Dar raul si ura se strecoara in inimi,
Si le distrug pana ajung praf de stele.

Si atunci ingerii mei de eter dispar...
Caci sunt doar vis si n-au putere,
Se sparg precum un pahar de clestar
Si se evapora precum sperantele mele.

Si focul topeste ceara din apus
Lasand pe Dite la suprafata
Si se intampla cum am spus:
Va fi ce n-a mai fost vreodata.

Si ce rost e atunci sa mai visezi
Cand visul ti-e cosmar si soarta,
Cand omori ce vrei sa salvezi,
Si deschizi a raului poarta?