Funii de lemn,
funii de lemn tinandu-ne impreuna,
strans uniti,
legati unii de altii,
unul de altul, eu si tu,
amandoi optimisti,
tragand dupa noi implacabilele funii,
dure ziua, dar
moi uneori noaptea,
devenite elastice,
luptand cu ele
pentru viata noastra
care te trage inapoi,
copacii au
un parfum suav de crima,
frunzele lor
pregatindu-se sa cada,
sa fie aruncate
de sus de tot,
tragem in urma funii groase,
puternice,
de lemn,
singurele ce ne tin
- nu-i asa? -
biete frunze,
impreuna.

/11.02.2000/