Mă-nchin adânc, Părinte-al nostru Veșnic,
Tămâie ard și lumânări în sfeșnic
Spre Slava Ta aprind
Și-ngenunchind,

Sărut cu fruntea gândului pământul
Și-mi slobozesc neauzit cuvântul:
Părinte-al nostru, Veșnice Părinte,
Ascultă-mi ruga simplă, dar fierbinte.

Îndreaptă-ți, Doamne, semnul sfânt al mâinii
Peste pământul ce-l iubesc românii
Și cu Lumina-ți care e Dreptate
Topește toate sârmele ghimpate.

Și dă-ne, Doamne, iarăși Începutul
Când râu în sânul Þării era Prutul,
Când Dunărea, cu apa ei albastră
Era, Părinte-al nostru, și a noastră.

Îndreaptă-ți, Doamne, ochii tăi de foc
Peste poporul fără de noroc,
Peste pământul tras de zmei în părți,
Peste o țară cu mai multe hărți.

Acum, în preajma Clipei de Apoi,
Trimite-ți, Doamne, îngerii spre noi,
Să ne găsești, la Sfânta Ta Venire,
Un Neam ce viețuiește în Unire.

22 decembrie 2006