Uitați într-o lume greșită,
ne e atât de greu fără noi,
fără speranțe, muți și goi,
conduși de-o eroare smintită.

S-a pus monopolul pe gând,
ne e interzis să visăm.
Obosiți, plictisiți, așteptăm
Norocul, la capăt de rând.

Sufletele s-au înecat
pe rând. Din rațiuni stupide
Iubirea se sinucide,
romanticii s-au perimat.

Și totuși trăim. Dureros,
percepem clipa-n reluare.
Suntem condamnați la răbdare
- Minciuna ne minte frumos.