îmi plec genunchiul
și nu e de-ajuns în gândul tău
lucruri indiferente prefac verbul
și ispitirile primesc tot atâta
de la cădere încoace
să luăm aminte
dar

***

hai
să ne odihnim
îmi spui
lasă timpul iubitor de cuvinte
deoparte
pe un bob de orez
acolo unde umbrele nu răspândesc
zvonuri false

***

odinioară mă purtam
nebunește
legănându-mă
către celălalt mal
acolo unde trebuia construită o plută
alungam somnul
doar pentru a-l salva
pe cel fugar

***

printre genele tale urmele
fiului căutând
culcuÈ™
și toate fugile mele
spălându-ți rănile
dintr-un singur cuvânt
de ajuns nouă