În privirea ochiului închis
am regăsit zădărnicia dorinței
neîmplinite
și-n largul meu apus solar
am construit un monument
închinat gândului
nespus, nepângărit de temătoarele
cuvinte.
Nu-mi aduc bine aminte
dac-am fost singur de la-nceputuri
sau m-am rătăcit prin veacuri,
nici dacă zorii înseamnă lumină
sau apele leagănă pe brațe
câmpii șovăitoare.
Dar bănuiesc c-am fost
agățat mereu de coarnele Lunii
îngălbenite de așteptare
privind nopțile de sus în jos
până-n măruntaiele timpului
ce-mi zâmbea complice
făcându-mi semn cu mâna.