Zâmbesc năucită contemplând jocul nopții
Luna, candidă și pură, pășește pe nori
În vreme ce stele împletesc trena-i
Coroană de comete îi încununează căpșorul de mireasă.

Trâmbițe răsună, stârnind ploi de surâsuri
Tinere suflete se deschid spre asumare
Când trece alaiul, doar luna absoarbe până la orbire
Speranțe, suspine, sub clar de iubire...

Mă privești confuz neștiind cine-i mire
E Regele ceresc, ce îmbracă în aur întunericul
El e dincolo de lume, prinde contur în inimi
Iar luna-l așteaptă de-o veșnicie sub clar de iubire
Căci frăția lor nu le-ngăduie să se întâlnească.

Ea-l veghează dureros din umbra nopții
El o caută cu raze de iubire, lucind de plenitudinea stării.
Este blestemul!

Doar noi, iubite, ne privim sub clar de iubire!