Mi-aduce un zâmbet furiș
tăcerea asta strânsă vag în cearceafuri
încet și frumos
cum știi tu să dezbraci lumina
fără durere
fără contur
umărul meu are gust de măr galben mi-ai spus
mă privești de parcă exist
eu îți fac în gând o cafea
amară și-o rază piezișă
e dimineața devreme
pe străzi țigăncile adună lucruri nespuse
iar tu vrei povești
despre oameni și flori de cireș,
pe când eu de-abia sunt schițată
și încă n-am suflet


9 martie 2007