stânjenit de meniul deschis larg cu pește, crabi
în gelatina aromată și algele marine de pe chila iahtului
fac o poză cu ancora
un ochi mănâncă din ecranul credul, ziua e catifeaua pusă sub fund
se chinuie să scoată din rărunchi un sunet, fată platourile
unui banchet de scoici, dau și eu din aripi
vierme marin, crisalidă crescută în jurul hranei

luăm micul dejun pe stabilopozi, sunete organice se așează
ca jocurile copilărești, palmă peste palmă
uraaaaaaaa, zbor arhivat ca un document
apoi clic pe properties, attributes, hidden

scenele de viol albastru pe suprafața ondulată a oglinzilor
referințele sunt țevi de pușcă ieșite din apă
plutesc la o aruncătură de roman fire din părul lui eden
trag apă în piept, toată marea din aer o împing în plămâni
ceilalți se uită la mine, o gimnastică simplă
spun fără să știe că gesturile definitive au schelet hilar
pot fi sorbite din cochilie, de pe fierul înroșit al plajei
cu ochii către larg

când am văzut fotografiile, câțiva ani mai târziu, valuri, așa de repede
mi se părea
că trec ridurile feței mele de corăbier scrijelit pe catarg
într-un loc unde toți pasagerii privesc până vomit din cauza
indiscreției vulgare
am întrebat cine ți le face, nu se vede nici măcar un bărbat în jur
ești doar tu rezemată de tine
și platourile marine pe care le tot mestecam
sfârtecați de urma roșie din apus