Astea-s “lacrimile mele”,
Þi le-am spus cu atâta dor,
Să-nveți carte dragul mamii,
Să te faci un scriitor,

Să le-nșiri într-o poveste,
Mai bine sau mai stingher,
Ca să știe strănepoții
C-am fost o. . . “mamă de fier”.

Altele, de mai “încoace”
Nu ți le mai povestesc,
Le-ai trăit și tu, copile,
Nici nu vreau să-mi amintesc.

-Da mamă! Le știu pe toate,
Le-am trăit și le țin minte,
Pâinea neagră de secară
Și mâncarea, un “blid de linte”.

Sapa, coasa, plugul, grapa,
Furca și claia de fân,
“Csendorii” cu pene roșii!
Și primarul cel hapsân,

Cotele de grâu predate,
Și atâtea dări impuse,
Nu am să le uit măicuță,
In mintea mea sunt incluse.

Mamă! O să mai țin minte,
Viața ta plină de jale,
Un destin atât de aspru
Ce-ți “croise a ta cale”,

Vorbele-ți mai mult cu lacrimi,
Când mereu mă-n povățai:
-“Să-nveți carte dragul mamii,
Că-nvățând de toate ai”.

“E tris dar adevărat.
Viața "Ta" atât de dură, mamă,
m-a îmbărbătat”.
Corneliu.

Din ciclul :
Prea multe lacrimi mamă