ce lipsește de aici e un amurg sau o grădină

sunt în cutii morții de iarnă
nopțile, pânza copacilor
nemișcată
o spumă de lumină albă
orbitor de albă

o față răsucită dintr-o parte în alta înghițea umbre de nisip prin colțuri
de atunci nu se mai privea în oglinzi
trebuia să se înfigă bine să se teamă să se țină strâns
șuiera o pădure necunoscută dincolo
întunecată

fără să se oprească ochii trec se îndepărtează de lacrimi
obișnuia să culeagă lacrimile să le
soarbă
obișnuia să apese palma peste cuvinte să intre

se gândea la celălalt ca la o grădină sau ca la un amurg