Nopți pierdute


A fost odată, nu de mult
O stea ce-n noapte-a răsărit,
Și după un timp îndelung
Lumina ei cea slabă s-a zărit.

Atâtea nopți parcă-au trecut
De când s-a stins în grabă;
Pe cer atât s-a mai văzut:
O luminiță slabă.

Tu nici nu știi ce mult visam,
Am așteptat în noapte,
Știai prea bine, te plăceam,
Ai profitat de toate.

La umbra visului întunecat
Stau astăzi amintiri mărunte;
În multe nopți am încercat,
Să îmi alung vise cărunte.

Dar totul, totu-i în zadar…
Aș vrea să fug, să evadez,
Căci vezi și tu că e bizar
Nu mai pot nici să-mprovizez.

Tu vezi, de-atâtea nopți ce-am stat
Am chinuit un pix și-o foaie;
Am încercat și-am arătat:
Voința nu se-ndoaie.

Din nou încerc ca să te uit,
Dar vai! Îmi este foarte greu;
E imposibil! Mi-ai spus tu…
La fel îți spun acum și eu.

Eu azi, când nu mai am motive
Să te-ntâlnesc, să te privesc,
Îmi vine greu, dar n-am ce face
Am să te scot din eul meu.