mâinile sale știu totul despre
trup înlocuindu-l într-o zbatere
de pește fără apă singur pe nisip
în bătaia soarelui fără speranță/
dar mâinile/
se încurcă între firele de
sârmă ghimpată desenate pe un cer
tenebros se curentează arse
de seducția inefabilului nicăieri
nu există suflete ce se transferă în mâini/
de aici rămânerea într-o agitație
inutilă asemenea unor muște
ce-au mirosit căderea
sau (cine știe?!) arderea de sine/
căutarea fără scop a ceva
într-un intangibil niciodată