În fața incertitudinii, emul
Þi-ai subestimat tinerețea destul
Purtător de microbi și drapele, abdică!
Nimicul zilei te absoarbe, ți-e frică,


Dar cu ochii închiși și râvnă de mânz
Biciuit îl urmezi din zori către prânz.
În loc de răspuns întrebărilor tale
Te leagă sângele ca pe-un colet, cu zale


Unde-i strălucirea, și puterea, unde?
Memoria ca sămânța dezvăluie și ascunde
Pentru că nu mai există ieșire
Retrage-te în sfinx, în menhire!


Te fă pustnic, cu o capră de lapte,
Răstoarnă cerul o zi și o noapte!