pe Corso trec vânzători de vârste cuminți
nu cumpăr nimic
călătoresc prin mine la pas
sunt un nabab al zilelor inutile
am acasă 1000 de pietre și niciun vers născut din senin
am pletele încă în vânt
primăverile mele anunță toamne târzii și prelungi

dacă uneori tresar e fără vreo vină
întâmplarea mi-e frate și drum
la căpătâiul somnului meu
fântânile povestesc despre apă
sunt un poet cu zâmbet străin
pe unde trec eu înfloresc peste noapte
case cu oameni fericiți și lumini la ferestre

fără griji adun într-o cutie neagră de lemn
praful peste care am să calc într-o zi
nici prea târziu dar nici prea devreme
oglinzile se vor acoperi atât de firesc
cu pânza țesută de tine acum

și
unde pleci primăvară tăcută
mai bine stai cu mine aici
lipește-ți nasul de fereastră și râzi
dacă vrei am să scriu pentru tine
încă 10 poezii până mâine
ultimele
îți promit

asculta poezia in lectura autoarei