Eu negru am băut, nu pot să uit,
Din pietre, nouri, umbre- deznădejdi.
Mi-au răscolit calvare în orbite
Și somnul m-a împuns ca un dușman.

S-au prăbușit cu mine lumi tentaculare,
Cu sufletul la gură te-am strigat,
Cu bale argintii și melci de spumă;
Dar nu înfricoșat, nici fără gânduri.

Migrau păianjeni roșii în colțurile gurii
Când seceram cu pleoapa prin neguri de catran.

Erai cutia mea de rezonanță, plânsă,
Vioară sub arcușul unui strigăt flasc
De la o știre năprasnică, mototolită în pumn.

Doar tu m-ai văzut. Descoperit de fulgere,
Mă furișez prin moarte
Cu inima în palmă, de atunci.