Conștiincios
timpul
tras ca un tren
la peronul întâi

Drumuri
cu privirile arse
umbre înnămolind
orizontul de fum

Insinuant, frigul
primăvara
cu genunchi obosiți
rezemată de gard

Căușul palmelor plin
pungă umflată pleznind
nemainăscând
fluturi vii

***

Ciocănind iubirea cu degetul
cutie goală de halva
mi-e dor de trupurile mele
toate
ca unei bătrâne fântâni
de apele blonde
desprinse din pântecu-i rotund
și plecate în lume
pe spinări de pești
argintii

***

Grabită, seara
sub pleoapele grele,
răsărind încă o dată
nouă, luna

Tren desprins încet
de peron
îmbrâncindu-mă
liber, timpul