abia mă-nălțasem cât șapte ani / și trei sferturi de-abecedar / când mama a-nceput să nu mă mai vadă / nu-mi mai spunea seara povești / nu mai fuma și mergea des la baie cu pas tremurat și buzele strânse, chircită ca litera S / pe care-o scriam cu limba-ntre dinți în caiet

uneori se-așeza pe marginea patului meu, cu ochii albaștri adânciți de nesomn / la școală trecusem la litera T iar tata venea cu castane în prag / de anul trecut / și-mi spunea că sunt ochii noștri căprui / ai mei și ai lui / și nu mai vorbea deloc despre mama / am început să mă lovesc tot timpul de lucruri / aveam vânătăi clipeam des și la școală terminam orice frază c-un semn de-ntrebare

apoi într-o seară mama s-a așezat pe marginea patului / mi-a găsit fruntea cu palma și mi-a spus o poveste / despre o fetiță frumoasă cu ochii albaștri / care nu semăna deloc cu mine sau tata și / mama mi-a zis plângând / că sora mea avea o inimă mică și multă lumină și că / n-aveam s-o cunosc niciodată