DUEL INTERN



Mi-e frig și ploaia-i atât de densă !
Plouă-n larg cu picături pline de șoc,
Plouă în stil gotic și plouă baroc,
Plouă crud în tristețea mea imensă.

Plouă fără nori și fără soroc
Plin de cerbicie-n grea aversă,
Inima mea se roagă de-o dispensă
Sperând lacomă la un nescris noroc.

Mă ridic zicându-mi să fiu snob,
Simulez că am căzut în transă,
Că nimic nu mă mai poate face rob,
Nimănui n-am să-i mai dau vreo șansă
Pe cel ce-o să-ncerce îl voi face zob,
Din acest moment sunt avalanșă !


CONSTANTIN AXINTE