agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-02 | [This text should be read in romana] | La portile toamnei Din pareri despre lume: cicatrici si principii, sedimenteaza-n mine diguri care sa opreasca milul fertil al revarsarilor vietii. Libertatea mirajului se termina in sete arzatoare unde urmele se sterg. pasii mei - frunze spulberate de vint Doar ticalosii spun ca viata-i numai adevar, cei drepti o stiu ca-i si minciuna ! In jur, ramin copacii goi, impudic nu mi-e trupul in lumina, ci sufletul pe care parasirea-l violeaza. Demult, credeam ca am parasit un oras pe care il iubisem mult am revenit ca din exil si l-am privit in ochi - abia atunci deschis-am portile uitarii... vad frunzele-n irepetabile caderi si toate-aceste-amurguri imi par frunze ce din muguri invata finalele volute; e toamna limpede ca apa marii primavara vad frunzele-n irepetabile caderi si le culeg din valuri sa mi le pun pe frunte... ochi in ochi Singuratatea e un mare oras cu cartiere luxoase si periferii mizere; - in el, singurul meu refugiu este ploaia iar singura mea arma - luciditatea. De toti sint proscris fiindca-i intreb care din ei - cersetori sau imbuibati - sint falsii mutilati ! Ochii vostri rostesc sentinta: fugarul acesta a uitat tot - nu mai stie decit sa astepte ! iar hohotele voastre de ris sint ecoul pasilor mei... De-acum, ca sa va sfidez, o sa tac ! Albatrosii vor fi fratii mei; pe ei nu i-a vazut nimeni, niciodata, plingind dar eu stiu ca nimeni, niciodata, nu a privit in ochi un albatros. esti cu adevarat singur cind nu te mai privesti cu nimeni ochi in ochi, cind nu-ti mai amintesti de ochii nimanui * canisul de pe malul marii o crizantema ramasa-n asteptare... * la fintina, albinele beau apa; in fata mea: un pahar aburit paginul ma inchin soarelui, ma inchin marii, - zeitei al carei zeu sint * departe-n amurg cocor ratacit in toamna mi-e inima anatomia singuratatii cind iti mingii trupul e ca atunci cind invatam sa merg in seara asta sint singur o pinza prinsa de furtuna in virful catargului; de singuratate nu te apara nici o masca ! nici tutunul, nici alcoolul, nici amintirile cu care-arunci in trecatori si tot ce alta data a fost simbol al luminii si al dragostei devine borna care iti arata cat de departe esti tirit de tine insuti... religii si-ntelepti vorbesc de moarte inchipuindu-i si regi si-mparatii - de singuratate nu vorbeste nimeni ea n-a iesit din cutia Pandorei: sta ascunsa si isi invirte doar tentaculele-n lume iti mingii trupul si-i ca atunci cind invatam sa merg si-o sa putem fugi... toamna sufletul imi e o salcie in vint... atunci iti voi iesi deodata-n cale si iti voi spune: eu sint ! in suflet vor fi stele si va fi vint iar ochii tai vor spune: stiu ! destin parintii vor sa ma fereasca de aceleasi rani: imi dau cicatricile lor ca pe o platose a carei greutate ma raneste si la durerea lor se-adauga durerea mea cristalizind noi cicatrici cintec te-am privit dintre stele si ti-am fost vint soare si copaci si ti-am fost intrebare si raspuns, si ti-am fost da si nu stii tu ? Noapte de primavara 1. imbratisez mesteacanul fara sa stiu nimic despre seva ce curge printre bratele mele si-l las sa ma duca spre stele 2. viscoleste cald, spiral, cu seminte rotitoare de artar ce-mi inmuguresc in suflet zborul tainic de cocori intorcindu-se la cuiburi ploua ezitind ca un gind adolescent ce erupe in prima sarutare iar pe creanga de artar sta un stol de aripi ude ce -timide si flaminde- 'mi bat in geam 3. fumez privind prin ploaia grea a unei nopti torentiale si ma ametesc exorcizind din mine chipul tau in intuneric se intorc cocorii, se-ntoarce seva-n floare, se isca necunoscuta sarbatoare sufletul meu, cocor nelinistit gasindu-si cuib, iti jura Primavara ! Visul tradat (cintec vechi) intreaga faptura dansa odata cu inima sa tinara visul te-a invatat tilcul razelor de luna si inimii cuprinse de dogoare i-a fost sete buzele cautau zadarnic izvorul... apoi, visul te-a invatat sa intelegi chemarile noptii si inima ta era cuprinsa de sete buzele-ti cautau zadarnic izvorul... iar noaptea s-a spart in cioburi totul jelea visul ucis... izvorul curge -nepasator- in adinc iar tie-ti era tot mai sete visul a rasarit in inima tinara a izvorului invatindu-l sa sursure in ritmul muzicii lui visul l-a invatat tilcul razelor de luna si chemarile noptii l-a invatat sa iti inteleaga setea... izvorul a venit la tine mingiindu-te cu undele lui erai o floare a visului tau si iti era tot mai sete Poveste Radacinile rid Risul roade Radacinile rod Rodul ride Radacinile dor Dorul doare Radacinile radacini la miezul noptii iubesc blugii mei vechi privindu-i, astept sa se faca odata cafeaua si sa vina toamna iubesc caderea frunzelor cu miros de hoinareala si frunzele lipindu-se de frunte toamna pe mesele de sah din parc sint frunze se joaca o ultima partida cu ciorne de scrisori mototolite... berarie in port mosnegi arunca spre mine nada de vorba - capete vechi de parima mirosind a fum si a mare imi vorbesc ca si cum ar lua o doctorie si imi spun ca sint un lup tinar ma ridic rizind fara sa stiu prea bine de ce si inteleg cumva ca ei asculta vuietul singelui meu tinar La foc 1. pe cei cu care bei ceaiul sub stele intreaba-i doar de numele mic va veti mai reintilni vreodata ? cine stie ? - uneori vei simti caldura unor focuri indepartate 2. cind nu ramine decit jarul vatra devine un ochi cu care privesc in mine pina dincolo de zare 3. prietene de linga foc, te-ntreb: noi sintem oare doar niste crengi pe care Demiurg le-arunca-n vatra sa-si incalzeasca singuratatile nemuritore ? hai-ku trimit spre tine o mie de cocori albi sa mi te-aduca dacica sint cu tine, gata sa plec ca un snop de sageti spre Zamolxe sa-mprastii norii demult, singele meu a profetit dragostea din virfuri de lanci ca sa avem azi aceleasi semne incrustate in carne miez de noapte cafeaua aburind tacuta in camera, doar scirtiitul scaunului cind ma intorc sa te privesc cum dormi chanoyu ochiul ceaiului mi se deschide în suflet anotimpuri se contopesc în pacea roºcat amãruie douã fire de ceai se rotesc într-un strãvechi ceremonial douã gânduri... obsesia lutului Ridic ulcioru-n cinstea ta, Khayyam! Singurãtatea mã îndreptãþeºte sã ºtiu cã lutul ce-l aduc la buze e trupul fetei care-þi turna-n privire foc. Bogaþii dorm în marmuri - din carnea noastrã se vor face deci cuþitele pentru tãiat metalul ºi solzii de pe trupul rachetelor... Oriunde îmi întorc privirea vãd numai lut care, de mii de ani, se rãzvrãteºte; trup-lut, trup-lut, trup-lut aleargã Dumnezeu în mine... * meandrele readuc in cele din urma raul in vechea sa albie; de la eruptia mugurilor inspre perfectiunea florii, de la invartejirea matasii inspre aripile fluturilor, totul tinde spre clasic sentimentele mele - salbaticii veniti in galop dupa prada - se-nalta-n orase. In rastimpul trecerii la verticala zambesc trist: decat privirea din turn, trupul infierbantat de fuga putea mai bine sa vada... balada de crezi in Cristos ti-e frica de diavol in Satan daca speri te ascunzi de Cel Sfant de-i asculti pe profesori fugi de examen daca mergi cu golanii te feresti de curcani te temi de raceala umbli gros imbracat nu vrei tantari dormi cu ferestrele-nchise de viata te temi iar de moarte ti-e tarse iubita ti-o pierzi sau n-o gasesti niciodat' pe popi si poeti ii vreti plini de har pe marinari ii vedeti in furtuna aplaudati pe Romeo cand moare pe scene frumoasele snoabe poarta lacrimi in gene de mai crezi in dreptate te jertfesti in zadar caci totul se vinde si-alergi la bazar marile spirite-ajung in groapa comuna doar ticalosii se-nfrupta din viata barbar vulcanii erup nestiuti sub ocean gradinari maniaci creeaza noi flori judecatori si borfasi intelepti si nebuni vanatori de iluzii intre-aceleasi bariere mugurii nu stiu nimic despre toamna omida nu stie nimic despre zbor lebada murind niciodata nu canta vraciul pe sine nu se descanta * * * Cand e sa bat in lemn, bat in chitara Singuratate, doctorie amara Sa nu ma orbeasca sangele Picurindu-ti din gheara Singuratate, doctorie amara Imi zic: acu’ e acu’ Singuratate, leac pentru toate Doar pentru dragoste nu...- * * * soarele amar luna fara har visul neinvins nimeni sa nu jure iubita sa-si fure ochiul s-a inchis trupul poeziei flacara maniei buzele-au suras religii si mituri fata cu chibrituri sufletul mi-i nins pasii au soptit regii au murit visul neinvins * * * Din marginea prapastiei sa-nceapa norii sa ma afund in ei si ,nevazut, sa cad cu toti sa credeti c-am trecut hotarul zarii zimtuit cu brad mai smulg durerii inc-o poezie ca o vaslire ultima de aripi a unui vultur impuscat in piept murind in zbor rotit de ciocarlie pe pamant as vrea s-ajung pe spate in ultima secunda sa fie-al meu albastrul marea, muntii, cerul sa-i simt pe saturate nesantajat de griji, de timp, de moarte natura moarta ramas-am fara bani si-s plin de datorii prieteni ma privesc zambind subtire si-acum, mai mult ca niciodata, e jocul Primaverii jocul cu marea infuriata poate o sa reusesc sa vand ceva: ceasul mai intai si unele din carti apoi; o sa pastrez chitara, ibricul pentru ceai, caietele cu versuri si perdeaua ramas-am fara bani si-s plin de datorii prieteni ma privesc zambind subtire si-acum, mai mult ca niciodata, e jocul Primaverii jocul cu marea infuriata... si totusi... si totusi nu-i atat de negru dracul precum pare si fiecare zi-i osarabatoare ajunga-i lumii rautatea ei e numai diferenta de lumina intre imparati si-ntre plebei ajunga-i zilei rautatea ei inchide ochii si inchide cartea, asculta ploaia pe acoperis, pe strada trece-o fata cu umbrela si ne privim si ne zambim furis asculta ploaia pe acoperis, asculta cum vibreaza o chitara si trupul imi e loc de joc talpi de oameni care se iubesc in primavara il framanta trupul imi e loc de joc si-n carne imi infig luciri de stea sunt un profil privindu-se-n vitrine cu parul ud si ciufulit imi e a Primavara si a ras a dor de-mbratisare si-a lumina... vremea blestemelor O urasc pe Yoko Ono care l-a urat pe Lennon destinul afon mai ucise-o chitara marile calde inconjurate-s de iarna latitudini tacute sufletu-mi cheama Viata-i paianjen tu insuti i-esti plasa focul e mort doar cenusa-i ramasa vremea blestemelor incepe devreme te minte lumina ce-ti adie prin gene tatuatul cu singuratatea mea , ma amestec printre cei ce - si plimba cainii bine dresata, dar geloasa, port urmele coltilor ei ca pe un tatuaj... * * * am privit cerul oglindindu-se in urmele pasilor tai si l-am vazut indepartandu-se incet prin lut vis nenascutul visa ca a ramas dator un zbor de pasare peste timpul cu ereti nenascutul visa pe Dumnezeu ca pe - o femeie ce - l astepta dar se trezi si n - o vazu asmutindu - si eretii... * * * rani sunt pasii mei pe care nu le - alina decat fuga - mi “ ! ” Mama, de ce nu m - ai invatat cuvintele intregi si le -ai lasat sa creasca - n mine sa ma sfasie ? ochii tai Dumnezeu a facut lumea intr - o singura zi; in celelalte sase a visat, a sperat, i - a fost dor si a facut ochii femeii * * * de nasterea mea mi-am dat seama tarziu, cand ajunsesem deja cuvinte iar sufletul meu era demult insemnat miez de noapte cafeaua aburind tacuta. ! in camera, doar scartaitul scaunului cand ma intorc sa te privesc cum dormi tabiet mirosul creionului proaspat ascutit, flacara cuprinzind batul de chibrit coala neteda, noaptea cu gust de cafea pentru toata lumea alergam intr-o tara de iarba si cer cu hotarul desenat de zborul de fluturi. am trait prima despartire de o frunza intomnata de castan – eram stransi multi ochi stralucitori si ne cereau sa privim in locuri precise iar pasii nostri aveau un ritm clar de sute sau zeci de pasi pe minut... langa noi , au aprins un foc ! cel mai bine- nvatasem ca am putea fi goniti iar ei imi zambeau multumiti ca voi iesi de-acolo bine ars numai ca ei nu stiau mai nimic despre sangele tanar, decat poate ca e ca pasii de tanar : trebuie sa curga atent si precis iar orice altceva numeau ....hemoragie am inteles ca trebuia sa fac contrabanda cu sangele meu - sa-l trec neinvins de cumplitele vami spre iarba aceea a mea de demult si apoi mai departe sa-l duc neinvins inspre stele... cea mai frumoasa primavara Ma cert cu-ai mei, n-am nici un ban, devin cu-ncetul un student problema iar in mansarda neincapatoare adun doar lozuri necastigatoare; un gang, o scara in spiral si-ajung in locul de surghiun - ca sa nu plang m-am exilat din Primavara... nu mai am visuri, nu mai am dileme: incertitudini, nazuinti - cu toate-s doar inscriptii pe baloane de sapun. Voiam sa fie cea mai frumoasa Primavara ! de curand m-a sarutat o fata si-un caine dormitand sub o masina a tresarit si a fugit urland. Voiam.... sa fie cea mai frumoasa Primavara Cu ochii-nchisi si-o coarda rupta la chitara... Un strop de dinamita-n adevar - o poezie; in clipa de triumf: durere si manie ! Arata-mbietor colile albe, superbi sunt sanii fetelor! m-aplec cu voluptate spre hartie si rad cand gheara vietii-mplanta-n mine barbara ei caligrafie... iubirea e un anotimp ce dezerteaza iar eu sunt continentul ce se-neaca si-as vrea sa-nec in tipat privirea ta mirata copilaria-i un ghetar ce-a scufundat Titanicul candva topindu-se in ape tulburi fara sa tina nimanui de sete cine stie ce-i pe Luna ? cine stie ce-i pe Luna ? poate nu-i decat minciuna si nimic n-a fost filmat poate chiar si pe Pamant mai exista Atlantida iar vapoarele-ocolesc si ne spun ca nu-i nimica iara clipa-si sterge-aripa de alb tanar trupul meu... cine stie ce-i pe Luna ? Hei, priviti atente-n sus, Eu, buimac in Primavara sunt asemeni Atlantidei Soarele ce-mi bate trupul e o mana-nfiorata tinand ritmul pe-o chitara cine stie ce-i pe Luna ? ca si puiul de cocor ce isi intalneste tarmul, firesc si tandru dar salbatic precum iarba izbucnind am in sange dragostea cine stie ce-i pe Luna nu trai in maine nu calca pe caine nu lovi in nod nu trai in maine viata-I ca un pod nu ruga sarutul cand te-alunga pleaca nu trai in maine viata-i ca o apa nu-ti ritma tumultul nu-ti griji vapaia nu trai in maine esti un trecator nu smulge raspunsuri doar priveste zarea nu trai in maine a ta-I departarea * * * inainte de a-mi bate la usa ganditi-va: eu nu am iubit niciodata viata mea ? apa unui pahar varsat de-un gest brusc... camasa in care am infruntat rasaritul am aruncat-o intre rufele murdare Cataratorii nu stiu sa coboare ! sufletul a ramas asteptand la zenit generos si nemarginit ca si cerul, inaccesibil sagetilor. * * * Nu te grabi sa scuturi cenusa, Pin’ aprinzi focul, nu-nchide usa S-ajunga lumina carare la poarta Sa se primeneasca tacerea din vatra Din minii si tristeti: amintiri fericite Faguri de bronz investmintati in pelin, Tu lasa un semn - eu nearsa o punte Sa stii ca te chem, sa pot sa revin * * * vei intelege oare-aceasta cand nu vei fi decat un cactus ce-a murit de sete? fiecare-i un tip tare cel mai tare-n felul lui - camaradul de transee luptand pentr-un minut in plus: minutul de visare dintre lupte... ii vad pe toti infrigurati, cu ochii-ntorsi in sine-i vad mergind si-uitindu-se-napoi un caine fuge de-un copil, un tren mai lasa-n urma-o gara, si imi e dor si imi e dor de linistea unor priviri e-n noi si n-o putem minti nevoia de tandrete, de un gand frumos, necesitatea de a intelege-acestea inainte de a deveni doar niste cactusi ce-au murit de sete visul nostru de milenii Cantam dar nu oricand ci doar la bucurie sau tristete si ne petrecem viata meditind, vorbind despre nababi si despre fete Noi suntem Capitanul Blue si Musul Chang ! Asa de fericiti n-am fost nicicand de douazeci de ani uitam ca suntem tineri si ne lasam sa creasca-n vant barba si pletele ; trupurile ne vor fi catarge albe-n vijelia de lumina Ancorele le-am schimbat in port pe-un felinar, pe o clepsidra si-o chitara Va mai lasam ca ultim suvenir siajul dragostei in marea vietii Noi suntem Capitanul Blue si Musul Chang ! * * * ochii fetelor pe care le-am iubit: gigantic ecou -- petale cazind le transforma-n cutremur tinerete soldatii ce se-ntorc din foc privesc orgoliosi la cei de-acas’ ! eu ? retras in tineretea mea ca un calugar in chilie cum sa va privesc ? am si eu cicatricile mele din noptile mele de-asediu duse cu ceaiuri magmatice si biscuiti cand drumul spre suflet a devenit atat de piezis si abrubt ; versurile mele ? ha, ha ! in oricare cetate, navalitorilor li se arunca-n cap cu oalele de noapte ... tineretea mea ? un rau ce curge in adanc si nu se mai supune setei ! * * * in toti, ochiul constiintei clipind ; tic - tac - ul bombei cu efect intarziat lectie de perspectiva arta, religie, muzica rock vor sa ne-mpace cu viata pe care, nu stiu de ce, ne nastem - cu toti - maniosi de la parinti inspre fii difracta firescul : disecind-o, ucidem clipa ridicind din umeri : cu lucrurile moarte n-ai ce face .!. nu inocenta ii apropie pe porumbei de copii ci trebuinta ochiului lor de a vedea sub acelasi unghi lumea... sfarsit de volum in arta, disperarea devine impersonala; fisurile devin decorative... Christos, crucificat, a strigat: “ Dumnezeule, de ce m-ai parasit ? “ Artistul, cuprins de lava clipei murmura: “ Lua-v-ar dracu’ ! “ restabilind intr-un fel echilibrul... Asa a fost, asa va fi ! Cand mutra mea pletoasa apare seara-n bulevard, cucoane cu spranceana trasa surad ironic pe sub fard. Strangindu-si buzele subtiri, pe sub mustati la fel de fine, m-arata: “ Asta-i ! Vezi bine: un derbedeu !...“ “ Hei, tu, mai scrii?! “ Asa e viata ; ce sa-i faci ? la mine-n suflet bate vantul caci pentru tata-s un malac venit mereu sa ceara bani iar pentru maica-mea un drac, un muieratic si-un golan. Degeaba-mi zic ca-s fericit cand eu ma duc de-a berbeleacul ! O clipa m-am crezut poet : (un imbecil umflat in pene : credeam ca-s suflet in exil ? eram un rege in izmene !) Asa a fost, asa va fi ! Iti strigi in versuri tot aleanul si-apoi iti porti aureola precum o tarfa sulimanul. Asa a fost, asa va fi ! Cand ragai de satul nu scrii; iar cand in arta ratacesti ca-ntr-un desert de heroina, sa uiti de ura sau durere degeaba banii or sa-ti vina : acuma nu-ti mai fac placere ! Asa a fost, asa va fi ! dor de studentie mai dorm ades in blugi mi-e dor de anotimpuri si sa privesc afara iubita ca-n poveste sa-mi tina capu-n poala cafeaua o racesc cu picaturi de ploaie la miezul noptii fumul fantoma-i prin odaie din aura veiozei gust orelor parfumul * * * la salariu la acvariu o vioara Stradivariu an de an constantean n-am un ban Rus Traian * * * te aștept să ajungi în anotimpul meu Baladă la terminarea studenției Când jarul tinereții s-a mai potolit Deloc fiind, la 25 de ani, bătrân de tot Despre fericire neștiind nimic, Am prins a-l citi pe Aristot Să aflu de e sau nu e tot un drac Să ai bani cu carul sau să fii sărac; Și-așternut-am aste versuri pe hârtie Amintire-n viitor să-mi fie Au fost numai câțiva ani de studenție Și am fost și Newton și Francois Villon Și s-a stins tulburătorul maelstrom Lăsându-mi neștirbită bucurie Mai bine... Mai bine ordine-n mansardă decât dezordine-n palat, mai bine-i s-ai o ciorbă caldă decât să umbli nemâncat. Mai bine însă rabzi de foame decât să fii unul din tâmpii care-și dă ifose-n saloane: e-un privilegiu să-ți iei câmpii! Mai bine însă, stai un pic! așa cum ne zicea tataia că și ăl' de-a căzut din pod mai zăbovi un pic dup-aia... Mai bine, stai și socotește: vrei să trăiești ca un om liber sau în sclavie dar regește?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy