Spune-mi, Nichita!...
dacă ți-aș prinde amintirea tălpii piciorului,
nu-i așa
că m-ai lăsa mult,
mult de tot,
să-ți sărut necuvintele?

Spune-mi, Nichita!...
dacă ți-aș stoarce manșetele mânecilor,
nu-i așa că mi-ai stropi,
simțurile-nesimțurile...

...din ochi,
...prin urechi,
...în limbă,

cu ploi albastre,

... vederea,
auzul,
... gustul?...

Spune-mi, Nichitaaa!!!