Flama de aur


E noapte și bolta își spune cuvântul
Și miile de glasuri lucesc făra viață,
Sunt ceruri de flame ce-ncântă pământul
De vrajă, de cânturi și avânt în speranța
Flamei de aur.

Și parcă din loc se oprește și timpul,
Iar flama de aur cea mică se aprinde,
Se stinge din loc și pleacă pe drumul,
La mica copilă ce-n ochi i se stinge
Flama de aur.

Descultă aleargă un loc să găsească
Să uite într-u totul de frig și de viață,
Dar mintea îi fuge cu gândul spre casă,
E greu s-o păstreze în gând și e-n ceață
Flama de aur.

Micuța se roagă de ultima flamă
De marea forță, de mica risipă,
Ce-n suflet trăiește cumplita sa dramă,
Să n-o părăseasca în ultima clipă
Flama de aur.

Și mica fetiță încearcă să doarmă,
Iar flama se aprinde să n-o părăsească,
Speranța bătăii de inimi e-n flamă,
Cu ardoare se luptă să o încălzească
Flama de aur.

E noapte iar flama se stinge ușor,
Ce veșnica luptă pentru un suflet
Să ajungă în partea cea sfântă prin zbor,
Lumina să atingă în sacru și cuget
Flama de aur.