coji și pereții atât de elastici
de parcă ar fi fost făcuți din intestin de miel
degeaba împingi nu e nicio ieșire
ție ți-e foame ei îți tocesc dinții
ce ironie
sufletul tău cândva ascuțit
acum prizonier într-un balon desenat cu marker
de un copil răsfățat de clownii tuturor bâlciurilor

încercările tale de evadare s-au rupt
zdrelesc tot mai puțin închisoarea aceasta
semănând insidios cu un pântece



încleștările sunt atemporale
descleștările se petrec rareori și doar între noi
dreapta mea stânga ta transparențe
scrise mărunt cu încrengături albastre
noi facem gimnastică suedeză
universul – lamaze
într-o zi ne va azvârli cât colo
cu urlet bucuros să ne vadă încolăciți și teferi
botezați în toate scursorile lumii și totuși atât de puri

fiindcă nu e mit mai frumos decât acesta al mielului
eviscerat de bunăvoie în favoarea
unor imbecili potențial angelici

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.