mă simt mai bine azi: când m-am
rugat am știut că îngerul
meu
cu șase perechi de aripi m-a ascultat, clipind rar cu ochii
lui
rotunzi de pastile;
am
știut că m-a ascultat pentru că i-am simțit mirosul
de mușețel uscat și
l-am
auzit foșnind.

îngerul
meu
cu vocea ca două voci complementare
are mereu frunzele nepieptănate si pleoapele șifonate
și nu e prea politicos
cu nici una dintre
cele două voci; apare
mereu când
mă
aștept mai puțin și mă încleiază în priviri de sticlă.

e ciudat îngerul meu, paradoxal și imposibil
de obiectiv,
îmi
dă frecvent dureri de cap
și mă enerveaza la culme când
se proptește din senin între
mine
și
mine;
îi sunt irelevante toate
mutările
mele
pe tabla de șah colorată,
câștigă mereu numai
el.

independet și rebel, idealist și incoruptibil
îmi
sparge câteodată ca Moise tablele legii
de cap și
mă
lasă fără vreo
remușcare să lipesc singură la loc
toate cioburile;
vorbește cu
mine
numai când vrea
el
și când îl strig nu e niciodată acasă.

mi-am cunoscut dintotdeauna îngerul,
l-am cunoscut
atât de bine încât îl confundam tot timpul cu
mine
și
am rămas
perplex inzăpezită câteva secunde când i-am conștientizat aripile;
deși nu-mi împrumută niciodată radiera lui
în formă de ciupercă halucinogenă,
eu
îl las să ia creioanele
mele.

la urma urmei
noi ne înțelegem atât de bine încât
nu mai știu
dacă
el e îngerul meu sau eu sunt sufletul lui,
nici nu mai știu unde incep
eu
și unde
se termină
el;
cert e că el mai are o bibliotecă
intreagă de table de legi
acasă, acolo unde eu nu-l găsesc niciodată
să
împrumut radiere.