nu știu câte ore să mai stau de vorbă
cu aceste litere împerecheate,
litere alcaline, litere arcade...?!
să le răsucesc în oasele unui alfabet vertebral,
să nu mai fie indiferente
la dematerializarea urletului,
pe jumătate gol...
m-am întors mai curat
în celelalte euri solubile.
pot scrie în continuare,
nefiindu-mi teamă de haosul impresiilor
sau al imaginilor...
nervul, acid, taie în inexplicabilul real
cu o gură mirată, poetică.
mâna se arcuiește, flămândă, ironică.
degetele plesnesc carnea abstractă.
nu știu câte ore să mai stau de vorbă
cu aceste litere respirabile
care mă tachinează într-un tangibil mod
de a mă întâlni cu un alt eu mai variat...
litere electrice care cutreieră,
dezrobite de tăcere, degetele flămânde.
stau de vorbă cu un oracol orb
dintr-un alt veac.
..............................
..............................
peste câteva ore literele filosofice
vor da un interviu.