Pupăza din tei

A fost odat’ ca niciodat’
O pupăză-ntr-un tei…
Povestea zice, c-a scăpat
Să fie (nu-i exagerat !)
Vândută pe cinci Lei ;

A fost și-un Ion atunci în sat,
Că de la el se știe…
Ce-ntr-altă lume a plecat,
Fără ca să fi câștigat
Viza la loterie….

Bătrânul tei, a fost tăiat,
Ajunse tot hârtie,
Într-un volum, frumos legat,
În șapte limbi chiar, ilustrat,
Pentru export, bădie,

Că-ntreaga lume a aflat
Povestea din popor,
Și-atât de lesne ce-a-nvățat,
Cât e românul de dotat
Și bun ca vânzător,

De au dat buzna, ușurel,
Străini la noi în țară,
Cu daruri, bani, cu zăhărel,
Știind că noi mâncăm de fel
Tot ce prin aer zboară,

Așa că azi nu ne mirăm
C-o pupăză din tei,
De vrem cumva s-o cumpărăm,
La bancă tre’ să-mprumutăm
La vreo….cinci mii de Lei !

P.S.

De-ar fi știut ce se-ntâmpla,
Pariu pe creanga mea ! :
1 Povestea Ion, n-o culegea,
2 Pe Eminescu îl caftea,
3 Și popă se făcea !

Valeriu Cercel