Dacă cerul Spaniei ar fi o oglindă,
Ar reflecta câmpiile nesfârșite
În care căpșunile dorm
La umbra frunzelor
Întoarse cu fața în jos.
Ar reflecta spinările aplecate
Ca niște lumânări
Sub soarele nemilos.

O femeie tânără, o copilă doar,
Murmură un cântec trist
Sub basmaua-nflorată.
Picături sărate îi alunecă încet pe obraz.
E sudoarea frunții sale-ncruntate,
Ori lacrimile ochilor săi,
Dintr-un gând răscolit?

Nopțile fierbinți nu aduc odihnă.
Diminețile strălucitoare dor.
Dacă cerul Spaniei ar fi o oglindă,
Români s-ar întoarce cu ochii spre cer
Și cu mâinile adunate în rugăciune,
Și-ar mărturisi ireprimabilul dor.

Dan David, Los Angeles, 11-30-2005.