De porci să nu te legi, ei nu au vină
că bei vârtos, la crâșmă zi de zi,
Mai bine ia-ți o kilă de benzină
Și fă frumos "a fi sau a nu fi".

Soție o să-ți fiu, dar mai întâi
învață ca să zbori, abia atunci
m-oi mai gândi la ochii tăi lălâi,
ce lunecă la dame în spelunci.

Te-oi îmbrăca la papion, se știe,
și cai mascați o să tocmesc cu ora,
când mândru o să stai pe năsălie,
prohodul iute și încingem hora

la Fane-a lui Borâtu’ la butic
cu trei scripcari și vin pe datorie,
că ospătar acolo-i un pitic,
nu pot să-ți spun ce-a fost și ce-o să fie.

Vezi, nu rămân cu totul orfelină,
Tu taci și-nghite-n tihnă din benzină.

POEZIA CARE M-A INSPIRAT

Sonetul gării Basarab (sonet)
de radu stefanescu

Dezleagă-mă de vicii, fi-mi soție,
iar când mă'mbăt ca porcu,'n Ferentari,
și mă aleargă-astmatic ospătari,
tu scrie-mi pe șosea o liturghie.

Când mă trezește-n zori vreo nașparlie
pe banca rece-a gării Basarab
și mă încheie tandru la prohab,
să-mi cânți un psalm despre monogamie.

Îmbracă-mă la papion, mă spală,
și pune-mi blugii retro într-un plic
pe-adresa unui vagabond de gală

ce fură noaptea whisky din butic.
Dă-mi cinșpe' mii, trimite-mă la piață,
să fiu cel mai uitat poet în viață.