Mi-am desprins solzii și ghearele din carne
Colții mi i-am șlefuit și
Mi-am pus rochițe cu buline
Port machiaje și măști de tot felul
Le râd tuturor din spatele meu
E ciudat să-i observ cum mă plac
Deși eu le scriu scrisori din mine
Uneori sunt țîșnite
Alteori împoticninte
Ca orice anotimp

Mă plimb pe străzi în tocuri
Deși eu port de fapt copite
Le zâmbesc deși le arat colții
Urc în tramvaie, privesc pe geam
Mă-nghesui în mulțime
Lumea parcă mă pipăie să vadă dacă-s eu

Mă mai pierd așa din când în când
În vreun pahar de țuică,
Nici așa când sunt dezlănțuită
Lumea toată nu mă prinde
Și mă mai pierd așa ca o bețivă de a lor
Și m-am tot pierdut în lumea lor până când:

Ești toată o șarada mi-a spus el
Și i-am rânjit cu colții șlefuiți
Dar mi i-a prins în carnea lui
Rupându-mi măștile
Dezgolindu-mi tocurile
Colții inimii mele erau adânc pecetluiți în
Colții inimii lui

Fără măști: eu sunt tu…