Privind la Israel

Din Israel răsar în pârg grădini,
Plutind pe cer lumina primăverii,
Din ape scos năvodul de lumini
Primind pe Hrist” ca Domn al mântuirii.

Este smochinul cu frunze frăgezii
Scriși în istoria sub roca vie,
Sunt frunzele uscate ce-apar ca străvezii
Este-mplinirea scrisă ce a fost să fie.

Sunt mări de oseminte în noroi,
Istoria le-a scris și le îngână,
Trăind la asfințitul lor război
Chiar cu creștinătatea mea păgână.

Ca o săgeată-n arcul de răscoale
Va lumina în noapte ca o zi,
În negura credințelor popoare
Mărindu-și astfel multe dușmănii.

Dar va veni și timpul ca-ntr-o oră,
Trufia gloatelor să fie judecată,
Iar pentru sfinți să fie o busolă
Atrași de rămășița fără pată.

Privesc ca-ntr-o oglindă înrămată
Biserici ce se pierd în asfințit,
În gloata mării ca amestecată,
În turnul ce se nalță-n infinit.

Mă minunez de roșul care-nvinge,
Războaielor al fiarei viitor,
Și-n intelect sau înțelesul lor meninge,
Întipăritu-sa un semn al fiarei tuturor.

Sunt trâmbițe ce răsună-n asfințit,
Pentru Mireasă și pentru lumea toată,
Spre Israel cu ochiul ațintit
Să fim mereu cu pleoapa ridicată.

„De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița,
să știți că vara este aproape. Tot așa , și voi, când veți vedea aceste lucruri,
să știți că Fiul Omului (IISUS) este aproape, este chiar la uși” Matei. 24:30-35*
Este cea mai concretă împlinire a unei profeții biblice la care lumea rămâne
nepăsătoare. „Smochinul” este simbolul Israelului și faptul că, după 2000 de ani de împietrire își păstrează limba nealterată și recunoscându-l pe Mesia ca Domn și Mântuitor, li se ridică vălul în momentul când neamurile vor lua locul Israelului de odinioară. Romani. 11:23-27*