Călăreț singuratic în noapte
Aprinzi doruri de ducă și moarte.
Culegi suflete despuiate de vină
Le îndrepți către rău și lumină.
Toți cei care simt gust de țărână
Și au nestemate de piatră în mână
Te văd pentru prima și ultima dată în noapte
Și-ți cerșesc îndurare și milă în șoapte.
Viteji,lași,mândri sau slabi în gândire
Îți plătesc să îi treci în neștire,
Nu cunosc înainte ce-i viața
Se comportă precum face paiața.
Părinți buni,copii și nepoți,
Îi petreci în timp către stele,
Se confundă-n neant cu gânduri rebele,
Așteaptă să reînceapă o viață cu toți.
Călăreț singuratic în noapte,
Îmbrăcat cu falduri de ape,
Mă aștepți să vin și eu către tine
Necunoscutul să simt că pătrunde și-n mine.