eu am trăit încă o întunecare a vieții

Dumnezeul meu vid așteaptă-mă
din monada aceasta omenească nu pot ieși
nu pot da încă arderii cenușa
lasă-mă așa neodihnită
lasă-mi genunchii pe marmură

odată cu numele mamei numele meu s-a pomenit
odată cu frumusețea ei s-a întors în pământ
frumusețea mea
dar nici dragostea nici semințele trupului
nu vor putrezi

am arca plină de vietăți
am inima largă cât cerul dimprejurul Tău
lasă-mi această plutire în lumea creată
lasă-mi și ziua a opta cea a trecerii
eu voi ști să o vestesc

Dumnezeul meu vid întoarce-mă
din sângele mamei am ieșit și am plâns
acum primesc doar semnul și apa răbdării