Dacă-ar fi să modelezi durerea
Cum ai croi-o ca pe o femeie, ca pe un bărbat?
I-ai pune aripi, ai lega-o de sol cu un lanÈ›?
Răspunde-mi din intuiția ta genetică,
Fetus
Cu grave carențe de etică!

Dacă ar fi să ne întrebi de Dumnezeu
Noi îl țintuim în icoane, în glume, în cărți!
Îi agățăm de gât statutul de picol,
Care copleșit de umila noastră rugăminte
Se repede,
Stângaci, să ne sărute obrajii.

De-ar fi să descifrăm universul până la marginile sale
Tu din labirintul tău carnal, noi din punga asta iluzorie
Probabil am descoperi că fiecare
E pentru arealul său
Decât
Un punct rătăcit de final.

Dacă și poezia s-ar debarasa de regulile ei
Permițând visării să-și înfigă tapa în miez
Pe busturile noastre în loc de sânge ar curge
Vin și saliva amanților,
Degenerați în inofensive plăceri arhetipale,
Dacă ar fi să modelezi durerea...

(12-aug-2002)