sunete sparte împletesc cenușiul
poartă cortegiul spre capătul lumii
ascult până la sânge
cu unghiile înfipte-n suflet
muzica morții

încerc să disting între acordurile funeste
strigătul pământului bolnav
de cancerul tău gol

simt cum mă privești prin venele secate
din sicriul în care zaci
nu te mai scoate nici umbra
pe care mi-ai înfierat-o în suflet

rămâi mort