Ma deplasez incet din vis spre viata
Cu aripi vechi, arse de noi leziuni
Imi iau pacatele si le insir pe ata
ca niste boabe de margean sau mici minuni

Imi port realitatea ca un scut
Si te creez cu teama si cu ura
In umbra unui Prometeu tacut
Ce-mi varsa-n suflet picuri de cianura

Se pare ca-mi lipsea talentul
Caci mi-ai scapat de sub control
Eu am ramas cu tine-n centru
Si tu intr-un oarecare pol

Si luna lui cuptor incearca sa ne fiarba
Din maini imi cade scutul preferat
Si lantul de pacate, ieftina mea podoaba
Prin solzii tai albastri din nou s-a desirat

Si as striga spre lumea toata, in suspine
E doar o melodrama adolscenta!
Dar spun in soapta, numai pentru tine
Esti ultima iubire inocenta.