Fata lăptarului
A pornit de dimineață la școală, nemîncată
Nu că lăptarul n-ar fi avut bani
Dar avea de ales între să-și încalțe sufletul rupt
Prin care se vedeau două degete de lacrimi
Și să-i ia o Eugenie fetiței
Așa e cu laptele acum, îl folosesc să poleiască adevărul
Și niciodată fata lăptarului
Nu va putea să iasă din casă fără o ușoară amețeală
Și atunci când bate un vânticel ușor
Atunci când e o dimineață superbă
Riscă să fie luată pe sus
Direct în țara
Unde ajung fetele cuminți, frumoase și flămânde.